#18 – Leons
La Afriche, par Bepino, ancje se tant lontane e jere un continent che al veve cognossût ancjemò prime di studiâlu tal sussidiari a scuele. Lis storiis che i contave barbe Josi des sôs aventuris in Etiopie, che cul so camion le veve traviersade in lunc e in larc, a jerin deventadis stimui pe sô fantasie e dai siei zûcs. Storiis di vê pôre dome a sintîlis contâ. Parfin chê di un leon che propit a barbe Josi i veve dislidrisât ducj i cjavei e che daspò no i jerin mai plui cressûts. E tantis altris storiis di bestiis plui tristis, come la tigre, il leopart e i sarpints. Un mont maraveôs, indulà, cussì al contave simpri barbe Josi, che la int di chei lontans paîs, su lis lôr cjasis invezit dai cops a metevin stran e che pal tant cjalt tancj a levin ator crots. Storiis, flabis cualchi volte veris, ma par di plui bateculis, che a Barbe Josi i plaseve contâ no dome a Bepino, ma ancje a ducj chei canais che a stavin a scoltâlu.
Contis aromai lontanis, ambientadis propit in chel stes continent d’indulà cumò a rivavin fantatis, fantats e tancj canais. «Cussì tancj, che se nissun ju ferme – al diseve Bepino – in curt a invadaran lis nestris citâts e i nestris paîs». E par chestis menacis al jere une vore rabiât e spaurît. «Bisugne fermâ dute chê int. Se rivin cussì tancj, no dome nus robin il nestri pan e il lavôr, ma a distruzin ancje lis nestris tradizions – al berghelave cuant che al lave a bevi un tai inte ostarie».
Chei pinsîrs, pardabon, lu lambicavin cussì tant che si jere fate une malatie, che nissun miedi al jere stât bon di vuarî.
Ma par fortune al à tacât a ripiâsi, cuant che une gnot tal sium e cussì par tantis altris, i è comparît, Diu lu vedi in glorie, barbe Josi.
Sentât su la cocjete dal jet e cu la sô solite ridade, cjolìntlu pal cûl i ripeteve. «Ma di ce âstu di vê pôre, parcè ti lambichistu cun chei pinsîrs? No oms a sin come i uciei. A lin indulà che podìn cjatâ un toc di pan e fâ il nît. Ancje jo di fantat par no murî di fan e o soi lât a cjase di chei “nerus” che ti fasin tante pôre. Fintremai che la int e à fan e miserie, il mont come che al è lât, al larà indenant simpri cussì. Nissun canon al pues fermâ chei disgraciâts, tant mancul la tô fote».
di Gjino
#1706
1 comments On CC24Lui#18 – Leons
E jê une conte indulà , chel che le à mitude ju, al sa fa sbrissa ben il ingiustri su le cjarte, dant plasevule leture. Po dopo la fote di barbe Josi e jê la stesse di Claus Chramer di Tarvis cuintri il guviâr, lui une pinsion di siscent euros, e fruts minôrs migrants , mantignûts a cent euros in dì. Lussian