CC24Fevrâr#07 – Ojos claros, serenos…

#07 – Ojos claros, serenos…

Silviestri, devant di un barachin te sagre di Sante Catarine, si jere incantesemât de zovine che intun lengaç forest i ufrive une sclope par che al sdramassedi un pipinot.
Il fantat al restà cjapât dentri dal blâf e seren cjalâ de zovine e si sovignî di un madrigâl spagnûl dal ‘500, che al scomence cussì:

“Ojos claros, serenos,…” (*)

Al tornà di ca cuant che la zovine, indurant, i metè la sclope in man. Silviestri al scomençà a trai a sbreghebalon tal grum di pipinots che a ziravin jentrant e jessint dal daûr di une tende insom dal barachin.

Di chê dì, Silviestri nol molà di tornâ devant dal barachin dal tîr al segn, dome par cjalâ la zovine. Ma une dì, il plaçâl de sagre si jere svuedât. Nissun al saveve nuie di jê e lui al jere rivât dome a gjavâi il so non, Maritza.

Di li indevant e dulinvie un timp, tes stagjons des sagris, Silviestri al scomençà a frecuentâlis. Li tu lu viodevis vuardeant i barachins cul tîr al segn, sperant di viodile. Però la femine che i ufrive la sclope, e rideve mostrant i siei dincj di aur. Al rivà a pensà che forsit, cuant che lu viodevin, i scuindevin Maritza. Fintremai che une dì al fermà di cirîle.

I agns a passarin. Silviestri, za anzian, sentât tal curtîl de cjase, al viodeve zuiâ cun lis sôs pipinis ae gneçute plui piçule. Le clamà: – Maritza, Maritza. – La frutine, ridint, e corè viers di lui.

Silviestri si somerzè inte sô dolce cjalade… “Ojos claros, serenos…”

di Fuschi
#1544

* “Gutierre de Cetina (1520-1557)”

2 comments On CC24Fevrâr#07 – Ojos claros, serenos…

Leave a reply:

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Pît di pagjine dal sît