Par Stefania

Signôr, encje cheste volte, tu âs cjalât in jù, po dopo cu la tô man tu âs cjolt sù, un flôr di un zardin de nestre tiere e no stâ a dî che ti è sbrissade la man! O  vevin bisugne encje nô di gjoldi chê frute, chel ben, lu volevin chi. Plene di voie di fâ, di sintiment, pronte a judâ ducj, simpri cu la bocje di ridi. Cumò ce vino di dî a chei gjenitôrs ch’a no àn plui l’unic ben de lôr vite? Tu tu âs il Paradîs intîr, no podevistu lassâle chi? Mi somee cuasi ch’e tu ti sedis dimenteât  di trop  grivi ch’al è il vivi, ta chest slambri di tiere. Cumò tegnile di cont e fâs in mût di dâ rispuestis ai nestris parcès, che chel ch’o savin no nus baste par lâ indenànt ogni dì.

di Marisa Gregoris
#1142

1 comments On Par Stefania

  • Te sô dolorose conte, Marisa e pon une domande a nestri Signôr, che ogn’ un di nô o prin o dopo al ricôr, e fâs part da la vite, a somâ il dolôr. Lussian

Leave a reply:

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Pît di pagjine dal sît