Mil e une notis

Une ostarie. Ma no di chês ostariis di une volte, un taiut, une sgnapute e un brisculute e madonutis e madonatis e madononis a sbreghebalon. No, e jere une ostarie informatiche, beât cui che al capis ce robe che e je! Le veve metude su un ustîr che diu i dei! E le veve clamade contecurte, nuie mancul!
Ma… e se al ti capite un cjocheton che al fâs il desìo? Une ostarie di chês che o sai jo, e veve simpri un cualchi bocon di signor che lu brincave pe cope e che lu puartave fûr di pês….
Ah, nuie! Cumò baste une freçute, canc, elimine e vie lui il cjocheton, vie lui intal cestelin dal desktop. E no dome i cjochetons, l’ustîr al pues mandâ intal cestelin cualsisei che al ven a stâi sui totui.
E une volte intal cestelin? Ce ur sucedial a chei puarins?
Al riduce. L’ustîr al riduce. E velu che al slungje la man intal cestelin, al remene un pôc li dentri, po al tire fûr un… ce aial in man? No, mior no cjalâ! Ma ce robe ise? Cjale di chê altre bande, ti ai dit! Nuie ce fâ: no si rive a zirâ i voi. Incantesemât. L’ustîr al strenç in man un… un… no si pues sbaliâ, al è un contecurtâr!
E lu cruste. Lu muart. Lu mangje. Lu pare jù.
Ah, diu jo!
Ce soio vignût a fâ chi dentri!? No, no soi un contecurtâr, jo! O soi passât chì par câs, cussì par… cence savê… no savevi che…
Ma chel al cjale di brut, l’ustîr al mi cjale di brut. Nol varà mighe chê di…
In dute presse o tachi a scartabelâ i neurons, lis sinapsis, chê robis li po, chês de inteligjence, ce ano non?
Ce puedio fâ?
Ce puedio fâ inte ostarie de contecurte? Contâi une conte veh!
Ma cussì o deventi un contecurtâr e no voio a finîle intal cestelin? Ma… sante scugne e je sante scugne, sperìn ben!
Sior ustîr cul cudìn, che diu i dei, jo cumò i conti une conte. Curte. E une doman. E une altre ancjemò daspò di doman e vie cussì.
Se i à lât ben a Shahrazād chest truc, cuissà che nol mi vadi ben ancje a mi.
E o tachi a contâ.
Se i plâs la mê conte, al mi met su sul so sît, la mê conte, o vuei dî, la met sul sît. E alore o soi salf. Almancul par vuê…
… vele li che e je. Sul sît.
E je fate.
A son ancje coments. E mighe pôcs! A son… a son, di no crodi, a son nuie mancul che mîl e un. 1001.
Ma cui ju aje scrits?
Nô, une vôs. Nô cui? Nô, che o sin zaromai dentri intal cestelin.
Ah, ma alore…
Leiju. A son dome 1001. Leiju.
Va ben, o voi a leiju. O scomenci cul numar… cul numar….beh! provin cul 84. E po o salti al 936. E po o torni al numar 7 e po 518 e po al 602.
A son ducj compagns. No son mîl e un coments. Al è dome un, ripetût mîl e une volte. E ce disial?
“Se tu âs intenzion di lâ in devant a rompinus la devozion, i tabars, lis citis e altris robis ancjemò plui preseosis par trê agns culis tôs babanadis, o vin miôr finî nô sot dai dincj dal ustîr, dal orcul cul cudìn!”

di Laurin Zuan Nardin
#1098

1 comments On Mil e une notis

Leave a reply:

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Pît di pagjine dal sît