L’aiâr di cumò

E jè une gjonde sintî il telegjiornâl che, a cualsisei ore, ti conte prime di dut cemût che e va indenant la pandemie ch’o vin, po’ trope int che a àn brincât, e par sierâ in glorie il numar di chei che a son lâts di chê altre bande! Par fâti il cûr content a ti contin di trop che a àn dât par judâ chei, che par vie de COVID a son restâts a pît, par no dî cul cûl par tiere, rivuart al lavôr, però al è di dî che ju tegnin in moto cul vierç-e-siere e ju ten in sfese. Cui jutoris, di ce ch’e si rive a capî, a dovaressin jessî rivâts beçons par cuvierzi il dan e, chei che ju àn cjapâts, siorons. Ma a sintî chei puars dal vierç-e-siere, pôc e nuie la uniche robe sigure par cumò e je che le àn tal comedon!
Però al è di rimarcâ che plui di cualchidun, ta un timp cussì grivi, al è stât bulo; a son chei che si son impegnâts a fâ rivâ lis mascarutis, pe protezion nestre, pe opere plui che pie che a àn fat a àn cjapât un grum di “indenizzi’. Si sa che i vûl mistîr par fâ ben lis robis e, se ta l’impegn tu zontis ancje il cûr, il vuadagn al devente dopli.
Mi sint di dâ un consei a chei ch’a son restâts cu lis mans vueidis: -Fantats parait vie la avilizion, gambiait mistîr, butâjisi sù lis MASCARUTIS!

di Marisa Gregoris
#1084

1 comments On L’aiâr di cumò

Leave a Reply to Anonim Cancel Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Pît di pagjine dal sît