Lupo Manarie al piture i ûfs

E rive dongje Pasche e Lupo Manarie, come ogni an, i telefone a so Barbe Zuan.
«Mandi barbe Zuan, cemût sino? Ce fâtu di biel par Pasche?»
«Ce domandis! O pituri i ûfs cui flôrs di cjamp!»
«Orpo! Piturâ i ûfs? Ma tu no tu ju mangjis?»
«Cui? Jo? Sêstu mat! Propit a mi che soi to barbe Zuan? No soi migo un canibal! No, no, jo i ûfs ju pituri e vonde!»
«Ah! Ma dopo piturâts ce fâstu di lôr?» i domande Lupo manarie simpri plui curiôs, ancje parcè ce lui, i ûfs, al lave a mangjâju dret tai gjalinârs! E figuriti se al pierdeve timp a piturâju!
«Ma Lupo Manarie? Ma ce mi dîstu? No sâtu nuie? I ûfs piturâts si va sui prâts la dî di Pascute e si tirin! Lu san ducj!»
Insome… Lupo Manarie al saveve che so Barbe Zuan al jere un Sapient, ma chê dai ûfs, propite no le saveve. Si che duncje, velu li, in doi e doi cuatri, par no mancjâ la tradizion, passâ la gnot a zirâ ducj i gjalinârs di li ator: Sclaunic, Possec, Rivolt, Bertiûl, Talmassons, Picjecjacis (che al è un paisut su la strade blancje che di Flambri e puarte a Shangai che nissun al sa nuie di lui), insome… Lupo Manarie ju passe ducj e al robe ogni ûf che al cjate, cence rompiu! (Bon a dî il vêr ogni tant i scjampe di crustâ cualchidun, ma al mangje dut e nol strace nuie, cussì no si sint in colpe).
Rivât a cjase e je matine fate, dì di Pasche, e no i reste che piturâju.
Cu lis rosis, al à dite barbe Zuan, si che duncje vêlu che al va pai cjamps a cjapâ sù Bocjis di lôf (cuissà parcè propit chei), cjampanutis (ma cence fâlis sunâ), Pestelacs (che po lui lis clamave primulis, ma no savint prime di ce, va ben par pestelacs) e violis di madrac (ma prime i domandave che no fossin velenosis)
Dopo di chel, ve li che al strice dutis lis rosis cul strice patatis e al bute ce che al è vignût fûr sui ûfs, dopo vêju metûts intun passin.
La dì dopo, a Pascute, bisugnave tirâju sui prâts.
Lupo Manarie, che insome, al veve une fuarce tai braçs mica di ridi, si met tal mieç di un prât e al tache a tirâju cun dute la fuarce che al à. E in ordin, al tire un ûf intôr:

  • Dal cjampanili, fasint sunâ lis cjampanis
  • Dal predi, fasint vuicâ la perpetue
  • Dal sacrestan, fasint blestemâ il predi
  • Da la perpetue, fasint ridi predi e sacrestan
  • Di sô agne che che a bagne, propite tal cafelat
  • Di sô cusine, distudant il fûc
  • Di une gjaline di Picjecjacis cussì, par che i veve dât une becade, e la ultime
  • Di so barbe zuan, che i veve dât la idee.

Bon! Fate ancje cheste, al veve pensât Lupo Manarie. Pecjât che so barbe Zuan si veve smenteât di disi che al veve di jessi un ûf dûr!
Si tratave cumò dome di lâ a cirî dulà che a jerin colâts, e lâ a lecâju!

di Rafaêl Serafin
Dissen dai Piçui Aiutants di Contecurte Jacum e Ricart

#1012

2 comments On Lupo Manarie al piture i ûfs

  • E lis storis di lupo manarie e van indenant ancjemò cun chei lontans e biei ricuarts di sot Pasche, cun chês bielis usancis oremai cjapadis intal fum de dismentîe, indulà che ancje le stagjon no vûl jessi plui cun lôr. Lussian

  • Bon ma il puar Lupo Manarie nol veve colpe se so Barbe Zuan nol saveve spiegâ ben lis robis!

Leave a reply:

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Pît di pagjine dal sît