Chê volte che Vinici Scrunç si cjatà a fâ i conts cu la sô vite al jere a pene lât a durmî, cuant che al tacà a sudâ frêt, tremant e scjassantsi tal jet. “Forsit no vevi di infidâmi a mangjâ chei foncs”, ma a jerin la cumbinazion perfete pe polentute che e veve di compagnâ il cjavrûl che al veve cjapât sot. Al varès vût di clamâ i carabinîrs, ma tant cui varessial olsât a dîi alc, a lui che al jere il paron de citât? Cussì, cuant che jenfri i jesolaments al tacà a sintî un sfruiâ di alis e i si parà denant il prin agnul, nol fo scaturît par chê aparizion scalembre. Al spirt dal timp lât però no i coventà trop par fâi capî che ce che al stave sucedint nol veve nuie a ce fâ cuntune intossicazion alimentâr. Intun marilamp, lu menà indaûr a chel che al jere stât il so paisut di frut, prime che lui lu fasès deventâ il centri dal so imperi. Svolant parsore dai tets, si svicinarin a di une cjase che nol ricognosseve e a jentrarin intune cusine indulà che une femine di schene e jere daûr a figotâ un canai. E veve un chê di familiâr e cuant che si voltà al ricognossè sô mari di zovine. Ce fasevie alì, cun chel neonât che nol jentrave nuie cu la sô famee? Intun secont, il spirt al lassà il puest a di un altri agnul, che lu menà intal presint, fasintlu svoletâ parsore de citât che lui al veve creât. Ma il viaç no si indreçà viers dal so palaç, ma ben intun apartament bande il cuartîr plui puar, indulà che un om al traficave cuntun calcoladôr par, Vinici lu capive ben, cirî di fâ cuadrâ lis spesis. Une femine cuntune panze evidente e jentrà inte stanziute, cjapant a bracecuel l’om e bussantlu. Ester. A vevin fatis lis superiôrs insiemi e lui si jere cuasi pierdût dentri di chei voi blâfs. Dopo però, lis lôr stradis si jerin dividudis e il so cjâf si jere subite dismenteât di jê, dut cjapât dal desideri di sucès. Daûr di jê e jentrà une altre femenute gubite e fruiade, che l’om si alçà a strenzi. A Vinici no i volè tant a ricognossi sô mari, ancje se aromai a jerin agns che no si viodevin plui. Ce dal diu fasevie in compagnie di chest om che, cumò lu capive, al jere simpri chel frutin dal prin sium? E ce vevino tant di ridi, se no vevin nancje i bêçs par rivâ insom dal mês? Un svoletâ lu scjassà di chei pinsîrs, cul tierç spirt pront a menâlu tal avignî. Alì, intune zornade di soreli, la citât interie si preparave a saludâ pe ultime volte chel om, compagnantlu de glesie al cimitieri. Dongje de bare, Ester cun cuatri fantats, cercenâts de int che si fermave a ricuardâ la biele persone che al jere stât l’om. “La biele persone che jo no sarai mai, no mo?” al sbrocà Vinici, stuf di chescj siums cence cjâf ni cjaveç. “Ce volêso dîmi cun chest? Che o varès di cambiâ la mê vite par no murî bessôl come un cjan?”. L’ultin spirt lu cjalà cuntune voglade di sbefe. “Tu aromai tu âs za fat dut ce che tu vevis di fâ. Nô ti vin dome fat viodi cemût che tu varessis podût jessi. Ma tu tu âs preferît zuiâ intune altre maniere la tô vite. Cumò il to ringhispîl si è fermât e tu tornarâs di li che tu sês vignût” “Dulà mi menistu?”. “Li che tu mertis di finî. Tu ti sfantarâs, come il to ricuart tal cjâf di chei che ti àn cognossût, e tu finarâs tal nuie, come il nuie che tu âs dât a chei altris. Tu podevis vuadagnâti il mont dal inaltrò, invezit, tu sparissarâs inniò. Anìn!”.
di Fuguline
#1001
2 comments On La storie di Vinici Scrunç
La storie di Vinici Scrunç e je une conte che podarès parêus di vê za let, forsit. Ma invezit no! Il spirt che o vin in osterie al è chest: l’Ostîr i domande a la Coghe une conte di trê riis e jê i mande une di une dôs pagjinis… Insome. Super! Cussì la conte le à strucade l’Ostîr e e je lade a finîle te conte numar 1000 di Lupo Manarie, ma la version origjinâl, cence tai, e je cheste ca. E alore a voaltris, une biele storie nere, che e cite a christmas carol di Dickens ma disìn che e va a finîle in maniere un tic… diferente.
Ogni tant Fuguline e mande fûr di chês bielis contis ancje se il lôr clime al è a pareli de bissebove di Sante Ane e Joakin. E dopo cheste a sierà un numar cussi impuartant pe ostarie, no je robe di pôc. Lussian