Il bocâl

– Tate, ven di corse, a si petin!
– Cui? Cui si petie?
Un cjalon ator pal bearç, ducj i fruts di cjase a jerin li che a pesseavin a cori daûr di Romeo che al jere vignût a clamâ so pari, ven svelt!
Ma se no son i nestris che a si barufin, cui isal? I lor amîs, chei mieçs piavots? Ma alore ce jentrio jo?

In chel stes timp, di chê altre bande de strade:
– Papà, vien svelto, i si pesta!
– Chi? Cui si pestie?
No jerin i siei fruts che a si pestavin, ducj i siei a jerin li che a tacavin a cori daûr di Flavio che al jere vignût a clamâ il pari par vie che…

Bepe e ‘Sef e jerin nassûts ducj i doi inta chel an, il 1893. A vevin fate la vuere, ducj i doi. Un di une bande, un di chê altre. Cumò a jerin a stâ dongje. Che Bepe, sô fie e veve maridât un furlan e si veve strissinât daûr il pari inta chel paîs austro-ungaric de basse furlane. I lor fruts daspes a si imberdeavin cu lis lenghis e i fevelavin furlan al nono e piavot al pari.
Lino, il nevôt di ‘Sef, furlan, in chê dì, al veve otignût un grant onôr dal nono: i veve lassât meti sù il so elmet austro-ungaric, un cemeli che il vieli lu tignive strent, orgoiôs che nissun sa. E Lino, dut braurôs, al jere lât a zuiâ lì dai siei amîs.
Bepe, al viot chest frut cun chê robe sul cjâf, al cognòs l’elmet e nol pues tasê:
– Dove te va ti con quel bocâl in testa?

Lino a cjase i conte al nono, sâstu ce che al mi dîs il nono di Romeo? Cussì e cussì.
‘Sef, furlan soldât di Franz Joseph, nol pues gloti une tâl insolence cuintri l’Imperi, l’Imperadôr, la storie grande e la storie sô piçule personâl.
Velu che al è za lì dal piavot.
– Ce âstu dit?
– Mi?
– Tu, sì. Ce âstu dit al frut?
– Go dito che …la verità go dito!
Peraulis. Peraulatis. Peraulonis di ghise. Un sburton. Une talpassade. Une pidade. Un sgarnof. Sanc di nâs, un lavri rot, grombulis.

I fîs a àn scugnût cori a clamâ i paris, che a àn scugnût cori a disseparâ i vons, juste in timp par evitâ che, cu la scuse di un bocâl (che nancje nol jere un bocâl) no ves di vignî a sclopâ la Tierce Vuere mondial.

di Laurin Zuan Nardin

#826

2 comments On Il bocâl

  • E vele chi, la seconde conte dal Conte Curte Day che us metin sù za cheste setemane! Un conte ironiche, ma ancje storiche, dulà che il nestri Laurin nus met di front (anzi, ancje cuintri si pues dî). Doi sioruts nât beromai doi secui fa, ae fin dal 1800, e che a àn vude la aventure di lâ in vuere di bandis diferentis, pûr jessint talians. E cussì, ancje se ridint, cheste conte nus conte un tichinin di storie.

  • A àn reson a dî guere mene guere.Biele le conte di Laurin che oltri assolvi il numar al à metut impins un argoment che ancjemo vuê in certis zonis promôf discussions. Jo mi ricuardi che a guere finide, a chei elmos ulì ur zontavin un mani e ju dopravin par scolâ le aghe dal ledan,o premet dut il mio rispiet par chei tancj puarins che ju àn doprats seont intenzion volint o no volint . Lussian

Leave a reply:

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Pît di pagjine dal sît