Ti sêstu mai domandât cemût che lis bielis personis a “fevelin” al to cûr? Cualchidune a ti fevele cui colôrs dai vistîts, colôrs che e dan lusôr a la muse, ae bocje di ridi, a marchin la lûs dai voi, a esaltin il sflandôr dai cjavei. Di altris invezit a ti sunsurin la lôr dolcece cuntun salût ch’al sa di tenarece e cjarece: a no si imponin a la tô atenzion, ma dopo ch’a si son slontanadis a reste ator une sdrasse che e ricuarde la lôr umanitât e educazion une vore penze.
Arianna, la casare di Cjarlins, a mi ‘nd à “fevelât” cui colôrs dai cuadris che je e à piturât, e nus dan il benvignût li inte parêt de sô buteghe di formadis: a mi soi sintude cjapâ pe man intune stagjon dai colôrs une vore vivarôs, un cîl di un blu cobalt, un cjamp di forment no nancjemò indorât, ma za i spiis slungjâts viers il frut d’aur finâl. A mi ‘nd à ufiert un gjirasol, ma no di chêi ducj perfets, scuasi di fotografie, chel po’ no: al jere un pôc brusadiç dal soreli, se pur cussì cjalt cul so dâsi par sù, viers il cîl, incjocât da la Istât. La Vierte di Arianna stânt intal mûr, a mi fevele de purece un tic superbeose di un mac di calis, cul turgôr dal lôr blanc e slusintis dal vert sflandorôs des fueis..
Intant che a mi servive di daûr dal banc, Arianna a mi fevelave de gjonde e de cjarie emotive che i regalin i colôrs intai cjantons colorâts de sô cjase: al jere come se a mi stas ufrInt un cafè intal so tinel, ma dut intal zîr di pôcs minuts, cuntun om (il gno) ch’a mi spietave in machine e un altri (il so) ch’al jere daûr a lavorâ intal laboratori li dongje, cjantânt a sbreghe, sgosantisi la cjançon di Ranieri: “Rose rosse per te, ho comprato stasera..” Cussì a mi ‘nd à fevelât une biele persone, che cumò e je deventade me amie!
di Barbara Battel
#699
2 comments On Arianna, la casare di Cjarlins
bellissimo
Crodimi Barbara,cun che conte cussi ben pinelade e biele su le casare di Cjarlins,se al prossim vuestri incuintri no ti regale une forme di formadi no sta cjalale plui in muse.Cun tancj saluts Lussian