Mateçs

P. Rubens – Doi satirs

 

Al capitave un moment, un marilamp, intal troi sflandorôs dal so incjocâsi, dulà che il voli, di mugnestri si faseve ferbint, il ros i grampave i smursiei e un riduçâ di bintar, di framieç dal bosc de sô barbe riçote, ti sbusave il cûr e ti robave un colp, un sôl, lassanti scaturît e confûs, a induvinâ ce scherç che al podeve vêti pene fat.
Tu lu odeavis, par chest.
Avonde di platâ jenfri i siei purgants une pirule di aconitine, juste la dì prin di chel Carnevâl vivarôs dulà che a lui, vistût di elare e piels malbastidis, i veve vignût tal cjâf di zontâ chei lassatîfs in dutis lis tacis dai invidâts, comprendude la mê.
Cumò lu odiei di plui, lu cjapi a patàs par zornadis interiis, dibant. No rivi adore a cjatâ la pâs.
di Rafaêl Serafin
#489

7 comments On Mateçs

Leave a reply:

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Pît di pagjine dal sît