Viaç di gnocis

Basili al veve simpri vût alc ce dî cui confinants dal curtîl, par vie des sôs gjalinis, ocjis, razis e altris bestiis ch’a levin a sporcjâ di là dai confins; i cunins lassant, in bande la puce, a no devin fastidi plui di tant, ‘sint che a jerin sierâts tes gabis cence fâ rumôrs, e po a jerin bestiis une vore cuietis. Aben che la vere cuistion de dissidie, al jere chel benedet cjôt cagadôr insom dal curtîl dongje dai orts, ch’a nol jere mai stât metût a puest fin dal timp de division fate dai vecjos. Basili e la sô int par lâ tai servizis a vevin di traviersâ un toc di curtîl, lassât come transit, di proprietât dai confinants, e ogni volte e jerin cjaladis di traviers, passant parsore lis becadis che lis sôs sûrs fantacinis a vevin di sopuartâ, massime cuant ch’a vevin robis urgjentis di fâ. Dì par dì dispiets di une bande e di chê altre, ogni rimpin al jere bon par lassà la cariole dal ledan tal mieç dal troi di transit o ben bagnâlu al fin di lassâlu impantanât.
A viodilis cumò a somein monadis, ma al è propri da lis monadis di confins che a nassin lis vueris di division, baste pensâ cemût che àn dividût Gurize i Aleâts vincidôrs de seconde vuere mondiâl ae cunvigne di pâs, che a àn taiât in doi fintremai i cimitieris; mancul mâl che jerin aleâts! Inalore a vegnin i grisui dome a pensâ cemût ch’a puedin lâ di concuardie i popui dal Soreli Jevât di Mieç ch’a son miârs di agns ch’a si barufin cence polse propri par chel.
Basili a nol pensave cussì in grant parcè che no si intindeve di politiche, ma i tignive un grum ai siei bens materiâi, ancje par vie de volontât di meti sù famee, par no riscjâ la vedranance, rivât aromai su la cuarantine. Nol cirive cuissà ce, dome une buine femine di cjase, lavoradore e cence tancj grîs pal cjâf, e al rivuart al veve butâts i voi su Duine, ch’a no i displaseve nancje a jê.
Daspò la declarazion a la fantate, acuardi sore la dote, e vude la conferme de famee, i doi morôs a scomencin a pensâ a lis gnocis, cu la messe, il gustâ, i sunadôrs e a la fin al viaç di gnocis. No ’nd jerin bêçs di straçâ, ma Basili e Duine a vevin pensât a dut par fâ une biele figure soredut cu la int dal paîs, si che duncje e rive le sabide benedete e dut al va dret tant che une bale di canon.
Te setemane daspò, ai confinants a no i pareve vere di paronâ dut il curtîl sint che lis sûrs a no protestavin plui di tant, e inalore chei là, vie a sfolmenâ gjalinis, ocjis, razis e dutis lis bestiis cul risi di fai pierdi i ûfs a lis ovesariis.
A no jerin passâts plui di trê dîs de setemane di cheste naine, cuant che viers misdì un scornossi miscliçât cuntun zigâ uman mai sintût prime, a si è jevât sù viers il cîl, e une confinante cu la pale in man a cori daûr a lis bestiis che par salvâsi a scjampavin vie viers l’ort e la braide. Dut intune e no spietade, e a si vierç une barconete dal cjast, e une vôs rabiose e incagnide ch’a berle:
“Brute scrove schifôse, âstu finît di sfolmenâmi lis bestiis, pree il signôr ch’a soi in viaç di gnocis che s’a ven ju a ti scjafoi cu lis mês mans”.
Nancje in viaç di gnocis Basili al jere stât bon di sopuartâ i confinants, tirant fûr la sô rabie cun chê sbrocade, che daspò al à paiade par dute la vite, come “il nuviç ch’al à fât il viaç di gnocis sul cjast”.
di Bepi Zefon
#425
 
 

5 comments On Viaç di gnocis

  • Bepo tra stelis, bestiis, curtîi, ufos, sants, la stradealte ven fûr il to snait. Chel di un om presat, che al studie, al pense, al scandaie sui misteris dal mont, su lis sôs storiis, intrics e cence pierdi i gust de ridade e cuntun fregul di poesie. Po dopo inte lenghe mari: par furlan.

  • Masse bon Nelo. Un pôc chi e un pôc là a si cîr di tignî il fîl de vite. Bepi

  • Biele Bepi e ben scrite, tu nus mostris une forme di vivi dai confinants intai nestris paîs. Mi ricuarde che tal gno intai agns 50 a meterin sù une opare di teatri cun chest tragjicomic paisan, si intitulave "Sgjarnete".
    Al sucedeve un pôc di dut, si faseve des bielis ridadis.

  • Viodistu Bepi,las tos contis oltri a plasemi pal biel legaç furlan, riç di peraulis passadis in dismentie, mi plas ancje pal mut ca tu cjantis il nestri vecjo Friul,tamesant la flor das vecjs costumancis al fin semenalis in chel teren arid dai nestris dis. Cun stime. Lussian. N.B.domandi scuse pa mancjance dal acent circonfless,no ai maestrie sul ordenador.

  • Lussian, ce bon ch'a tu ses. Lis mês contis a li sgarfi fûr da la memorie e dal cûr e 'sint ch'a soi vie di un grum di agns de Piçule Patrie, il lengaç a nol è stât "sporcjât" dai strambolots talians e merecans. Po dopo o ài di panditi ch'o dopri une vore di voltis il coretôr ortografic e il dizionari dai sinonims e contrariis, ch'a mi judin un grum, cence dismenteâ che il Mestri Gelo a mi rimande simpri indaûr il compitin corêt. Lu ringracii. Bepi

Leave a reply:

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Pît di pagjine dal sît