Pierre August Renoir, Bagnante bionde
(Vueli su tele, 1881, 81×62)
I voi piçui, lis palpieris che un pôc a colavin. Il mustic a spice al stonave cuintri il nâs e la gobe che e cimiave parsore. Voglariis lizeris a marcavin une lûs dal voli cence un colôr precîs, pene forsit a lenzi il grîs. Lis spalis, cuasi discomparidis intune ruspiose magrece, a parevin volêsi platâ daûr di un sipari sfiliôs di cjavei cence forme. Une sclete palandrane, cjapant polvar sul pedrât, e taponave spicis e mancjance di sen, fîs di faturis, lavôr o forsit cuissà, malatie. Il mâr, daûr, al sburtave il voli di cui che al cjale cuintri le fantate, tal insieme pardabon brute. E pûr e rît, cuant che timide e domande di jessi piturade. “O volarès sei come che mi sint” e dîs.
di Rafaêl Serafin
#362
2 comments On Cemût ti sintistu?
Il schiç al é biel ma se il pitôr al finis simpri par "mangjâ" lis pomis ch'al piture cemût fasaraial cun chiste creature si bielzà nol puès piturâle cemût che lui le viôt?:-)
Jaio
Tu âs reson, ma nus tocje contentâsi… che August li al è un mestri e mi sa che al faseve ce che al voleve 😉