“Donde la vignîso Messer lavoraben?”
“Di San Jacum de la Galizia che Diu us dei dal ben.”
“Ce strade vêso fate?”
“Le ai cjatade fate, ma talpinant cu les mês çuculis passant citâts, cjasâi casots e paîs e dut in trente dîs.
Infin boscs cun dentri forsit il leon, ma gracie a Jacum chel om di stelis no mi à fat mâl nancje un moscjon.
La pôre plui voltis je stade tante, e no mi vergogni a dî che par tant “poron” plui di cualchi volte mi soi bagnât la mudante o sporcjât il bregon.
Lozavi in lûcs non sôl di fraris, cui jets un sore l’altri che par podê doprâju al jere un grant calvari: su e jù par chês scjalutis par meti i vues in crôs ogni sere tai vues provavi une vore di dolôr.
Ma cumò vonde cu la conte, o ai voie di fâ fieste, lâ in place tal paîs e se Baschere les à prontis un plat di tripis o mangjarai par intîr.
Ordenarai un litri, di Puglie, magari dal plui fuart e tai soi vîfs profums o provarai di sigûr ancje la muart.
Le muart di un pelegrin che dopo tant lâ ator e chel viaç tant dûr al torne tal so paîs à niçulâsi il cûr.”
“Vait pûr a festezâ pes placis dal paîs, Messer lavoraben, un fregul di baldorie al merete il vuestri sfuarç, ma soredut il vuestri inzen”.
di Luciano Marinig
#303
3 comments On Filastroche par un amì tornât de Galizie
Biele le conte, biele le fotografie…ce gole di cjapasi su' e parti'!
Benvignût a Luciano te ostarie di contecurte. Biele la conte e sperin di podê lei ancjmò altris contis des tôs.
Mandi Luciano
Nelodifeagne
Biele la storie di Messer “Il Pelegrin”, che daspò di tante gjoldude strachetât, al tornà in paîs par une meretade polse, metiint in pâs cûr e bultric.
Mi a sveât un sintiment di pulît.
Galliano