Vie Viegnesie

Lis cjartis a son za prontis sul taulin. Anzit: sui taulins, par vie che a àn chê di fâ une briscule a sîs e a àn metûts dongje doi taulins. Pino, Jacum e Anzul di une bande, Romeo, il lunc e Pieri di chê altre. Plui une schirie di altris che a son li a viodi, cjalâ, dî alc, cussì po!
Ma la partide no scomence. Si à inviade une discussion di chês penzis. Parcè mai che chei dal Comun a àn clamade la strade basse, via Venezia.
– Via Venezia? Parcè?
– Si larà a Vignesie di chê bande li!
Ah, ben, se al è par chel, sigûr che si va a Vignesie. La strade basse no finìs, e va di lunc inte stradele di cjamp, fin che e rive su chê strade blancje daûr Chiasiellis. Di li a Mortean, facil. E po Napoleoniche, Codroip, po jù a Latisane, autostrade e veh che tu rivis a Vignesie.
Ah, ben, se al è par chel e chel altri, si podares rivâ a Vignesie ancje di chê altre bande, chê cumò le àn clamade vie Triest, che ti puarte fûr dret su la provinciâl, che e à non vie Gurize, e di li tu stâs pôc a rivâ a Mortean. E po Napoleoniche, Codroip e jù a Latisane e…
– Misteris!
– A capissin dome lôr.
La partide no va indevant, no scomence nancje.
– Dâi non Vignesie a la vie basse!
– Salacôr par vie de aghe… che e va intal bas…
– E Vignesie e je inte aghe…
– Iiiih! E alore la strade alte a varessin di clamâle Lussari!
– Ce maniis di meti nons fûr di troi!
– No son trois a Vignesie!
– Trois di aghe.
– A son fûr cu la cite!
– Ma ce ti interessie a ti?
– Zuìn, dai.
– Buine sere.
Al è jentrât un, un gnûf, al è jentrât il curt. Pino che al à lis cjartis in man, par messedâlis, al reste fer, come inseminît, culis cjartis par aiar, a cjalâ chel gnûf rivât. E, dut intun colp, al tache a ridi. A ridi di mat.
– Ma ce ti saltie sù?
– Ti daie di volte il zurviel?
Il curt al à tirade dongje une cjadree, al domande cui che al vinç e i sberle a Dario, il paron dal locâl, di puartâ un butilion di neri.
– Ma si puedie savê ce ti à cjapât? – ducj a domandâi a Pino, che al va di lunc a ridi e nol messede lis cjartis.
Finalmentri al rive adore a bonâsi, al fâs un moto a ducj di stâ a sintî e al si zire bande dal curt:
– Dulà sêstu a stâ, tu, curt?
Il curt al è ancjemò daûr a sistemâsi su la cjadree e a cjalâsi ator par decidi cuale che e je la miôr postazion par viodi ben la partide. Al reste scaturît.
– Ce? Ce robe?
– Dulà che tu sês a stâ.
– Ce maniere dulà soio a stâ? No tu sâs? Se tu sês vignût ancje setemane stade li di me?
– Sì, ma dîmi…dulà stâstu?
– Inte strade basse, veh!
– Sì, ma ce aie non cumò? – al insist Pino.
Il curt al è simpri plui scaturît. Al cjale chei altris che a son sentâts, che cualchidun al tache za a riduçâ. Cualchidun che al scomence a capî e cuachidun altri par no fâsi viodi che nol capìs.
– Ce non i ano metût, chei dal Comun?
– Via Venezia.
– Eco. E tu, ce âstu non? Il to non vêr…
– Mah…
– E dai! Ce âstu non?
– Lido.

di Laurin Zuan Nardin
#260

1 comments On Vie Viegnesie

  • Bielis, le conte e Vignesie.
    Vignesie: almancul une volte al an!
    E stant di čhase donğhe Chiasiellis, jo no passarês mai par Codroip!

Leave a reply:

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Pît di pagjine dal sît