Camilo

Camilo al olmà a Zuan come so “alter ego”. Tra lôr si instalà une afinitât eletive, stabile e salde. Lis esigjencis dal prin a jerin palesis: rispiet sul mangjâ, sui zûcs e cuant altri. Si svagâve cuntune piçule balute di gome, se al viodeve che Zuan al polsave, je presentave stiçantlu e menantlu pal boro, cence par altri desisti al pretindeve dîsi: – sù, anin, divertissiti!!
A Zuan i pareve che consintintlu al pierdeve autoritât, ma planc planc al rivà al pont di spietâ chel passetimp, cussient di jessi stât sielt. Camilo al praticave une francje sutilece persuasive, al voleve educâlu a mût so. A buinorone si plantave devant de cjase dal amì, al çuculave di mil manieris, fintremai otignî rispueste. Zuan, che za al jere sveât, si domandave se chê sô svearole e fos par spietâlu.
Camilo al decideve cuant menâlu a spas, si presentave suplicant e autorevul e cjalantlu dret tai voi, cun certosine pazience al otignive ce che al voleve. Zuan al veve dome di lâi daur. Lui, di bon pas e sigûr, al cjapave la stradele che menave disore dal borc, si plaçave parmìs une bancje e lu invidave a sentâsi, a gjoldisi la bielece dal lâc.
Une buinore, Camilo al jere come simpri devant de puarte de cjamare, viodintle in sfrese al dubità, po al jentrà e al cjatà Zuan tal jet, si svicinà ma l’amì no si movè. Di buride al jessì, tornant cul miedi de aziende. Nissune fuarce lu movè de stanzie dal amì, vigjil lu compagnave. Nancje te convalessence lu lassà. Però une dì al tornà cu la balute, aes cjaminadis e a dut il rest. Chescj ategjaments a jerin calâts in profonditât te psiche e te gratitudin di Zuan, che si sintive debitôr cun lui.
Camilo, al veve nulît la solitudin di cheste persone, che cence famee al jere disprivât di afiets prossims, par chest lu veve sielt, ufrintji e domandantji compagnie. No mediarin peraulis su chel dâ e ricevi, dut al avignìve cun mots e cjaladis. Par Zuan e jere une concuiste il sei rivât cul timp a capî e a valorâ dutis chestis premuris , e dut il continui domandâ di Camilo che si espressave a traviers des sôs vuacadis.
di Galliano di Buenos Aires
#251

Leave a reply:

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Pît di pagjine dal sît