Le molte

tant Stele che Bise si voltin in spiete
che al vegni a scjariâles dal lat de zornade
e sintin les dalmines ma no si cuietin.
va in là – ur dîs Just – e tu ferme chê code
le sente a trê pîts, un a-glorie-di-diu
e al tiche di gust el prin sclip tal seglot
ma in curt si cuiete cul cressi de sbrume.
cumò Stele e rumie ma le Bise e sta in lute.
cetante pazience par vê un tic di gjonde:
che mai les batudes dal cûr si cuietin
tal cirî fûr el seren te zornade.
par un che le molç son in tancj che le pontin.

 

di el fari
#164

4 comments On Le molte

  • Sino sigûrs che e sedi une conte curte?
    Mi somee plui une poesie o une prose poetiche.
    O varìn di viodi se la nestre ostarie e à la licence par meti fûr ancje chest gjenar ca 😉

    il Camarîr

  • Dutcas, sior Camarir, le "robe" jé tant biele che nus oblee a dì a l'autor – il fari cal sa doprà i so imprests cun tante grazie – cal continui a bati, a bati…
    Mandi
    Frank Spada

  • Tant par començâ, benvignût Fari!
    In Ostarie al covente simpri un Fari, no si sa mai di restâ sierâts di fûr…
    E pal fat de conte, che tu nus âs za dit che si svicine plui ae poesie, ti spietin le prossime volte, cuntune conte plui conte 😉
    Mandi e un lunc bonstâ chi a Contecurte!

    Chei di Contecurte

  • O le cjati un grum ben scrite e mi domandi cemût che si puès inmó scrivi alc cussí par vie che le int che a molç a deventade rare da cjatâ.

Leave a Reply to Jaio Furlanâr Cancel Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Pît di pagjine dal sît