La conte misteriose (11): Sul cricâ dal dì

 

… almancul di une ore un cidinôr pesant al è slargjât su la campagne ator de cjase. Dopo che il vieli al è restât inglimuçât tal mieç dal bearç nol è sucedût plui nie. La lune e je lade a mont a ocident; no si pues viodi se a son nûi su in alt. Soredut daûr de cjase il scûr al è fis e penç. In chel nerum si sint un pas strissinât su la tiere batude e il rumôr de cuarde che e ven tirade vie dal porton. Dopo plui nie par un timp une vore lunc. Lis gotis di aghe tal laip, il guuuak, guuuak avuâl de civuite o dal çus; un KRA sôl, net, unic, di un fossâl pôc lontan. La vôs bruide di un crot dismot a miezis di alc. Po dopo une soflade di aiar plui sec e plui fresc. A son i minûts cuant che la gnot e passe cence che si visisi te albe. Un gjal lontan le sint e al berle alt une, dôs voltis. E je une albe lente, cuasi no je buine di sburtâ in daûr de bande contrarie la largjure scure de gnot. Si pues lumâ il prin aparî sfumât de lûs sui ôrs dai nûi che dopo dal amont de lune a son lâts su in alt tal cîl. No son tancj ni tant fis. A puedin jessi l’avîs di un altri burlaç o ancje no. In ogni câs par prime robe si viodin chei nûi, po dopo la forme de cjase, la povolade dilunc vie de provinciâl, chês altris cjasis dulintor, fin dulà che al rive il voli. A jessin fûr cidinis dal scûr. Al somee che dut al stedi traviersant un veri opac, o ben che al stedi vignint fûr dal font di une grande aghe. Di gnûf il cjant dal gjal, alt une prime volte, un pôc mancul la seconde. Al somee plui lontan che mai, cuasi dilà dal orizont. Il tet de cjase al è lusint pe umiditât. Alc che al rodole jù cence rumôr dongje de nape; un piçul cuarp scûr bislunc. Al va a sbati gof cuintri l’ôr de gorne, si slargje, al pendole par un moment. Al è un uciel neri, cence vite. Al cole jù come un plomp. Si sint il piçul bot dal cuarp, ma come fof, smuartît. L’uciel muart al è colât su la cuarde fate sù li sot. Si scomence a viodi il spazi dal bearç, il cjar, il laip, la muraie. Il cuarp dal vieli nol è plui su la tiere batude. L’uciel al à ancjemò la ale vierte e a bandon, e devi jessi rote. Si sint un ciuleç curt. La puarte de cjase si vierç in sfrese planc planc. E ven fûr mieze muse dal Albin; al reste fer a cjalâ l’uciel muart colât su la cuarde. Po dopo la muse e torne dentri.
Sielte e voltade par furlan 
dal Garzon de Ostarie

Leave a reply:

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Pît di pagjine dal sît