La bolsa

O pensavi che a savessin dut di me. A àn i lôr informadôrs. Ognidun di nô al à non, cognon e une lungje rie di dâts suntune schede. Tantis schedis tun armaron platât. Pe leç, di fat, no vin fat nuie di mâl. Dut câs, aromai, ancje lis ideis a puedin deventâ un reât. Par chel o savìn che o sin ducj dai obietîfs. Che, sot vie, o sin ducj schedâts. Cuant che a àn bisugne di mostrâ trops brâfs che a son, baste che a tirin fûr un pocjis di schedis. Un pôcs di nons che a àn di finî da pît di une confession.
Ce puedial confessâ cui che nol à fat nuie? Ancje dut. Dut ce che ti disin che tu âs fat. Par cinc dîs e passe no tu esistis pal mont. Nuie avocats, nuie contats: o sês dome tu e lôr. A àn simpri la maniere juste par convinciti. Al è agnorums che a fasin pratiche. A son esperts. Professioniscj che a àn simpri clâr l’obietîf. E l’obietîf o sin nô. La nestre firme sot de confession. Par che a puedin tornâ a cjase contents; cu la cussience di vê fat ben il lôr lavôr. Par che a puedin scherçâ cui amîs tal bar, denant di une bire, paiade magari dal coleghe che i à metût plui timp par finî il so lavôr.
O pensavi che a savessin dut di me. Su la mê schede, invezit, nol jere scrit che o ai problemis a respirâ. A viodimi nol somee, ma i miei polmons a son plui debui dal normâl. Dut câs, lôr a son esperts. A san ancje trop timp che si pues tignî un cjâf dentri di une borse. Al è chel timp che al fâs la diference tra il raspâ cu la bocje la plastiche cun disperazion e il scjafoiâ. A pensavin che o cirìs di freâju. A di un come me, par solit, i covente plui timp. Par scjafoiâsi, o intint. I miei polmons, però, a son plui debui e il timp al è stât plui che avonde.
Ce puedial confessâ cui che nol à fat nuie? Nuie. No jo, almancul. No mi ‘nd àn lassât nancje il timp.
di Carli Pup
#70

Leave a reply:

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Pît di pagjine dal sît