Iñaki e Aitor

Ce bon l’odôr dai arbui dal bosc, al pâr di respirâ intune cu lis fueis, di respirâ cun lôr no dome l’aiar, ma fintremai il soreli.
“Ce bon l’odôr dal bosc, no mo?” al dîs Aitor, plui zovin e plui alt dal so compagn.
Iñaki, moro e magri, scuasi patît, i rispuint “Sì, mal visavi simpri”
“A àn di jessi stâts luncs chescj agns…”
“Sì” e po al zonte a vôs simpri plui basse “e no son ancjemò finîts, no sai se a finiran mai”
“Ancje jo mi visi simpri dai miei sîs mês di galere, ma cumò tu sês fûr une altre volte”
A cjaminin sù e jù par un troi de bande Nord dai Pireneus, come doi escursioniscj, ognidun cuntun sac biel pesant daûr schene.
“No tu âs pierdût timp eh? tu sês di gnûf dai nestris.”
Iñaki i rispuint: “Nol è che al sedi propit cussì, o soi restât simpri dai nestris, ancje se o jeri dentri”
“Jo no ai plui voie di tornâ dentri, me no mi cjapin plui”
“Isal par chel che no tu vâs mai a Sud de frontiere?”
“Di cheste bande al è tant plui sigûr, nancje meti, e cualchidun che al dedi une man di cheste bande ca al covente simpri, no?”
“Sì, clâr, ognidun al fâs la sô part” po dopo al zonte “Mancjial tant?”
“In dôs oris o sarìn te casere, li o cjatarìn chei altris”
Iñaki si vise dai compagns che nol viôt di tant timp “Patxi, Toni… ancje Mikel?”
“No, Mikel no, lu àn cjapât îr”
“Mierde”
“Sì, mierde, ma me no mi cjapin plui, almancul vîf… no plui” al dîs Aitor.
Iñaki in chest moment al cjamine devant, al fevele, ma plui par se che no par Aitor: “Par me aromai al è l’istès, dentri o fûr, ce che mi àn fat e che cumò no mi fasin, o sai che lu àn fat, lu fasin, e lu fasaran simpri a altris. No mi interesse plui: sì, e je vere, mi mancjarès e mi mancjarà l’odôr dal bosc, ma aromai mi àn rot dentri alc, mi àn cambiât e o restarai in vuere fin che no mi copin o fin che no vincìn, e forsit ancje dopo…”
Aitor di daûr lu cjale e al pense, a son zovins ducj i doi, ancje Iñaki nol à plui di trente agns, i ultins cinc passâts in preson in Andalusie.
A van indevant ancjemò, tra bosc e prât, il plastic al pese te schene.
Aitor al cjape a çampe pal troi che al va jù te casere, Iñaki daûr di lui “Ise chê la casere?”
“Sì, sperìn che al sedi dut a puest”
Si svicinin, Aitor al vierç la puarte cence tucâ.
Un colp di pistole i jentre dret di une bande dal cjâf e i tone vie di chê altre bande vues e cerviel.
“Al jere une spie”
“O sai, Mikel, al è par chel che us al ai puartât…”
“Dai mo, Iñaki, jentre”
“No, o torni cualchi ore tal bosc.”
di Spirt Anonim
#35

Leave a reply:

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Pît di pagjine dal sît